Taramul fagaduintei

Fiecare persoana este un taram al fagaduintei pentru altcineva dintre noi .

am stiut

Posted by taramulfagaduintei pe Februarie 10, 2009

am promis ca o sa revin….si pot sa spun ca nu m-am inselat .

Am fost destul de vag in post-ul trecut , dar astazi o sa incerc sa clarific  pentru a ne da seama cu totii ca speranta exista…trebuie doar sa ai curaj, un dram de inconstienta (in sensul bun al cuvantului care presupune sa nu mai gandesti de o mie de ori totul) si un pic de noroc (care cateodata vine si datorita faptului ca ne-am subestimat) .

E pacat ca in ziua de azi ne-am transformat (sau am fost transformati…manipulati….pacaliti….) in sclavi ai muncii si nu mai simtim granita dintre viata normala  si cea impusa as spune eu…..dar am totusi alta viziune asupra celor doua componente care s-au format de-a lungul anilor…si anume ca existenta pe care o avem cinci zile din sapte (in mod normal) pentru a ne suplini nevoile de baza (fiziologce si siguranta) si cea care presupune celelalte nevoi din piramida lui Maslow (dragoste, autorespect, autodezvoltare) ar trebui sa formeze un cerc in care sa coexiste fara o  scara ierarhica .  Sau cel putin ceea ce faci ca sa-ti asiguri existenta ar trebui sa fie o optiune deliberata datorita pasiunii si placerii pentru acest aspect……in momentul cand intervine rutina (plafonarea) sau mediul in care-ti desfasori activitatea devine ostil din cauza naturii umane care se poate traduce prin animalice (pentru ca satisfacerea nevoilor de baza pentru unii sau autodezvoltare pentru altii ne readuc la un comportament primar) atunci acceptarea acestei situatii pote imbraca numeroase consecinte care pot avea consecinte devastattoare in timp…..ne pot schimba caracterul, ucide visele si perspectiva asupra vietii din primele zile de angajre…..cateva posturi interesante care merita cititie: http://blog.dotcommerce.ro/2008/01/12/trading-your-soulfaust/ si http://andreirosca.bookblog.ro/2008/01/13/munca-surogat-al-pasiunii/.

Revenind, pe romaneste la viata noastra cea de toate zilele in care ne desfasuram actiunile pot sa spun ca jobul este o presiune care a ajuns sa aibe cea mai mare influena in toate actiunile pe care le desfasuram…..observ asta la toti prietenii si cunostintele din jurul meu…..nu ma deranjeaza asta ci amploarea pe care a luat-o si influenta covarsitoare pe care a capatat-o in timp….de exemplu conceperea unui copil nu ar trebui sa fie in nici o legatura cu aspectul de mai sus, dar tot mai multi oameni nu mai pot lua o asemenea decizie pura .

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: